Nu intreba "de ce?" intreaba "cu ce scop?"

Am inceput sa citesc cartea lui Philip Yancey "In cautarea Dumnezeului nevazut". Imi plac la nebunie cartile lui Yancey, pentru ca pana acum nu am citit una singura care sa nu ma provoace si sa-mi schimbe perspectiva intru-un fel sau altul asupra lucrurilor. Ynacey, indrazneste sa puna intrebari si sa abordeze subiecte legate de umblarea noastra cu Dumnezeu care uneori ma fac sa spun "Nu poti sa intrebi/spui asa ceva", dar nu a fost o singura carte de-a lui care sa nu lucreze la transformarea mea intr-un copil a lui Dumnezeu hotarat sa stea in picioare. Carti cum ar fi "Unde e Dumnezeu cand doare?" sau "Dezamagit de Dumnezeu", m-au ajutat sa inteleg ca atunci cand ma doare Dumnezeu e acolo in mijlocul durerii mele, si ca El nu trebuie invinuit de tot ceea ce se intampla rau pe o planeta decazuta in care noi avem vointa proprie. Ca poate intr-un final daca cineva are dreptul sa se simta dezamagit, Acela este El nu eu. Cu toate acestea Dumnezeu nu pare sa fir dezamagit ci continua sa ma numeasca a Lui.

Cartea pe care am inceput sa o citesc adreseaza o intrebare simpla- Cum am o relatie cu Cineva pe care nu pot sa-L vad sau sa-L ating? In fiecare relatie in care intri sti in principiu la ce sa te

astepti de la persoana respectiva, dar la ce te poti astepta cand iti intinzi mana dupa Dumnezeu? Am inceput sa citesc aceasta carte datorita faptului ca am auzit atatea despre Dumnezeu in viata mea, incat anul trecut m-am hotarat sa renunt la tot ce stiu si s-o incep de la capat. Ceva de genul: "Buna dimineata, draga Doamne. Eu sunt Emma si tare mi-ar placea sa TE cunosc" Asa ca analizez tot ce mi s-a spus vreodata, tot ceea ce am auzit predicandu-se sau am citit eu singura, pentru ca am inteles ca umblarea asta mea si daca ajung la sfarsit victorioasa, are mult de-a face cu ceea ce cred despre Dumnezeu. Increderea mea in El va fi foarte mult afectata de ceea ce cred despre El, iar daca nu am incredere in El nu ma pot apropia de Dumnezeul meu.

Bat Melech imi spune mereu ca intelepciunea unui om se arata nu prin cate stie ci prin intrebarile pe care le pune. E responsabilitatea mea sa pun intrebari si sa caut pentru ca la sfarsit nu-l voi putea invinui pe pastorul meu sau pe Philip Yancey, de nici una dintre deciziile mele. Una din intrebarile care reies din carte e "de ce ni se pare atat de greu uneori sa avem incredere in Dumnezeu desi Il iubim?" Poate are de-a face cu toate acele ocazii cand am auzit de la amvon sau am citit singuri: "Si stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu." (Romani 8:28), dar mai apoi am vazut de nenumarate ori ca de fapt lucrurile nu prea lucreaza impreuna spre binele nostru, ci uneori dimpotriva- tot a trebuit sa trecem prin durere, boala, inimi frante...

Traducerea exacta din limba greaca e: "In tot ceea ce se intampla, Dumnezeu lucreaza inspre bine cu cei ce Il iubesc." Iar asta am vazut eu insami ca fiind adevar de fiecare data. Desi nu am trecut numai prin vremuri bune, intodeauna L-am stiut aproape si am avut intodeauna convingerea asta in mine ca intr-un fel sau altul El ma va scoate la liman. Si pana acum asta a facut de fiecare data, binecuvantata sa-I fie in veci credinciosia.

De ce este atat de important sa ne punem intrebarile corecte in relatia noastra cu Dumnezeu? Eu cred ca e vital deoarece astfel te poti asigura ca nu pui asupra lui Dumenzeu asteptari care nu au nimic de-a face cu natura Lui. Spre exemplu: "Doamne, te rog schimba-i inima la persoana aceea." Nu va face asta niciodata, pentru ca ar insemna ca El sa forteze vointa acelei persoane. Bat Melech imi spunea: "Daca Domnul ar putea sa ne faca sa facem ceva, ne-ar face sa-L iubim pe El mai mult si sa-L ascultam." Vointa proprie e darul Lui pentru noi. Minunea "intervine" in lumea Lui cand noi ne folosim de vointa noastra sa-L alegem pe El si voia Lui si daca nu-L vedem. Domnul nu se ocupa cu creearea robotilor. Asa ca asemenea asteptari sunt gresite din start. Numai ca ridici rugaciuni de genul spre Cer, vezi ca nu se intampla si incepi sa te indoiesti. Zidesti indoiala peste indoiala, ajungi dezamagit de Dumnezeu si intr-un final poate chiar ii intorci spatele pentru ca nu face ceea ce te-ai asteptat sa faca. Si toate astea au inceput cu o opinie gresita despre El, intrebari gresite si persistenta in ambele.

Una dintre intrebarile pe care toti ne-o punem cand trecem prin incercari este "de ce?"- De ce trec prin asta? De ce permite Dumnezeu asa ceva? De ce nu opreste asemenea lucruri? Iov a persistat capitole intregi in intrebari de genul, agatandu-se cu disperare de Dumnezeu dar in acelasi timp cautand un raspuns. Ynacey spune: "Daca cartea lui Iov ne invata ceva, mai ales in discursul final a Lui Dumnezeu, e ca nu e treaba fiintelor umane, sa nu spun capacitatea lor, sa incerce sa priceapa toate tainele a ceea ce se intampla. In schimb Dumnezeu il provoaca pe Iov la ceva mai bun...Providenta divina e un mister pe care numai Dumnezeu il poate pricepe, si apartine unei categorii pe care eu am numit-o "Enciclopedia Ignorantei Teologice" pentru un simplu motiv: nici o fiinta legata de timp si spatiu, traind pe o planeta razvratita, nu are capacitatea sa priceapa asemenea raspunsuri. Si cam asta e raspunsul lui Dumnezeu pentru Iov."

Asa ca daca intrebi "de ce?" e foarte posibil sa nu primesti un raspuns. Ma intreb insa cate "de ce-uri?" fara raspuns poti sa suporti inainte sa te pornesti pe drumul indoielii si a dezamagirii?

Yancey comenteaza in cartea lui despre povestea orbului din nastere din Ioan 9. Cand apostolii l-au vazut pe bietul om imediat si-au pus intrebarea naturala- de ce? Cine a pacatuit sa aduca acesta pedeapsa, orbul sau parintii lui?

Isus le raspunde: " N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui, ci s-a nascut asa ca sa se arate lucrarile lui Dumenzeu in el." Ceea ce face Isus e sa le distraga atentia de la "de ce?" spre o alta intrebare "cu ce scop?"

Raspunsul la aceasta intrebare mi-a dat intodeauna puterea sa infrunt orice, pentru ca ma face sa inteleg ca sunt parte din ceva cu mult mai mare decat pot ochii mei sa vada. Concluzia cu care raman de fiecare de este: "S-ar prea putea sa nu pricep acum, dar voi intelege intr-o zi. Nu renunt, merg mai departe." Cu ce scop? Nu stiu. Conteaza mai mult decat ceea ce am eu cu Dumnezeu? In nici un caz! Eu sunt intr-o relatie cu El, stiu ca probabil asta e un concept ciudat pentru unii, dar cred ca Dumenzeu imi respecta indeajuns de mult inteligenta incat sa impartaseasca cu mine ceva ce stie ca pot duce si ma ajuta. Dar la ce mi-ar folosi infomatia daca oricum nu as putea sa o pricep. Ceea ce am nevoie sa stiu, voi sti, restul poate sa pastreze El, pentru ca El e Dumnezeu nu eu.