De ce-mi spun toti sa-L laud?

"Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească! Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns." (Iov 36:24-26)

"Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine? Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui? Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta? Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului." (Iov 35:5-8)

Orice parinte sau mentor bun stie ca lauda creste increderea intr-un copil. Asta pare sa ramana valabil de-a lungul intregii noastre existente. Lauda ne hraneste inimile si mintile sau ca sa folosesc una dintre expresiile in engleza care ma amuza mult- "stimuleaza increderea".

Daca incerci sa cauti prin Biblie si sa te uiti la vietile oamenilor care au umblat indeaprope cu El, toti te sfatuiesc staruitor "Sa-L lauzi pe Domnul!" sau "Sa-i canti laude Domnului!", de parca ar fi descoperit cal mai bine pastrat secret. Pare sa fie o cerinta daca vrei intimitate cu Dumnezeu.

Am obiceiul de a chestiona orice, e parte din personalitatea mea, asa ca evident urmatoarea mea intrebare a fost "De ce?" Oare si El are nevoie de laudele mele din acelas motiv pentru care eu am nevoie de laudele Lui- "ca sa-mi stimuleze increderea"? De ce mi se spune atat de des sa-L laud pe Domnul?

Pai in primul rand e motivul evident- Dumnezeu e cu mult mai Maret decat mine si merita sa fie laudat. Stiu asta deja, pentru ca majoritate cantecelor crestine din ziua de azi contin fraza asta de parca nu a mai ramas nimic de altceva de spus despre Dumnezeu. Si asta e ok, dar pentru mine nu-i destul. Dumnezeu e cu mult mai mult decat un Dumnezeu Maret si Atotputernic care merita laude. Toate religiile de care sunt inconjurata in tara asta imi spun acelas lucru despre dumnezeul lor. Diferenta majora insa, e ca Dumnezeul meu are o imina. Si dupa inima asta umblu eu. De asta citesc, caut, pun intrebari... De cate ori citesc Biblia, indiferent daca cuvintele lui sunt dulci si mangaietoare sau dure, incerc sa-I vad inima din spatele cuvintelor, in acelas fel in care te uiti in ochii cuiva atunci cand vorbeste.

Asa ca intrebarea a ramas in mine de fiecare data cand gaseam cate un verset care imi spunea sa ma uit in jurul meu la tot ceea ce a creeat si sa-L laud. Oare e din cauza ca are nevoie de laudele mele? Oare Dumnezeu ar continua sa fie Maret daca nimeni nu I-ar mai vedea Maretia?

Mi-am gasit raspunsul saptamana asta in ceva foarte simplu si pretios. Mama mea si-a incercat talentul la gradinarit anul asta. A plantat flori, meri, ciresi, legume si capsuni. Din tot efortul ei capsunii au dat rezultatul cel mai rapid. Capsuni mari, frumosi si zemosi sunt peste tot pe parcela ei. O recolta destul de buna incat mama mea sa faca gem. Din cauza ca toti suntem departe de ea, fie intr-o tara straina sau in alt oras, mami si-a scos aparatul foto si ne-a trimis poze cu recolta ei de capsuni. De ce? Pentru ca suntem departe de ea intr-un pamant strain si vrea sa ne implice in lumea ei, de dragul relatiei care ne leaga, pentru ca vrea sa pastraeze vie apropierea si intimintatea de care ne bucuram in familia nostra. Mami are destui oameni in jurul ei care sa-i laude recolta, de la vecini la rude si vizitatori. Dar ne-a trimis poze noua, copiilor ei, pentru ca vrea sa-si imparta bucuria cu noi.

Am inteles ca e la fel cu Dumnzeu, Tati al meu. E inconjurat de ingeri si fiinte pe care nici nu mi le pot imagina atunci cand le citesc descrierea. Stau inaintea Fetei Lui, si singurul lucru pe care il pot spune cand se uita la El e "Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Dumnezeu Atotputernic!" Ce altceva mai bun de atat ai putea sa spui, Emma?:-)

Dumnezeu a pus cate putin din El in tot ceea ce a creat. Asa ca atunci cand imi iau timp sa sa ma uit in jurul meu si sa observ, de fapt Il recunosc pe El. Al lauda pe Domnul e spre binele meu nu spre binele Lui. In unul din ultimele ei postari, sora mea scria "Ce știu însă e că sunt mereu înaintea ochilor Lui, ca să răscumpere pentru că eu nu pot nu-L văd. Mereu mă ascultă, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L aud. Mereu mă ține, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L ating. Mereu mi-e aproape ca să răscumpere pentru că eu Îl simt departe. Mereu mă mângâie ca să răscumpere că eu Îl simt împotriva mea. Mi-e Tată ca să răscumpere că eu mă simt orfană. Mi-e drum ca să răscumpere că eu mă simt pierdută. Mi-e tot ca să răscumpere că n-am nimic..."

In ceea ce-L priveste pe Dumnezeu, El e deja aproape, iubind, mangaind si calauzindu-ma. Eu sunt cea care am nevoie sa mi se aminteasca. Lauda nu e nimic altceva decat a-L recunosate pe Dumnezeu. Atunci cand Ii recunosti semantura in ceea ce vezi in jurul tau, se intampla ceva frumos inlauntrul tau. Dintr-o data floarea aceea nu mai doar o floare, e o floare creeata pentru tine.. Te simti iubit si protejat si reactia ta imediata e multumire. Cand a fost intrebat cum L-a intalnit pe Dumnezeu, Philip Yancey a spus ca a fost atat de miscat de toata frumusetea pe care a vazut-o in jurul Lui incat a vrut cu disperare sa-i multumeasca cuiva. Cunosc perfect sentimentul. Il recunosc in mine da cate ori ma plimb prin Gradina lui Abba si vreau cu disperare sa-I multumesc ca ma iubeste desi nu are nimic de castigat din a ma iubi.

Draga mami si mama, ce-am scris aici va e dedicat voua. Multumesc pentru 31 de ani de rugaciuni. Multumesc ca v-ati impartit ce-a mai mare Comoara pe care o aveti cu mine chiar si atunci cand nu m-a interesat de Comoara voastra. Va iubesc mult. Domnul sa va resplateasca credinciosia.

Emma