Bat Melech a scris azi un articol extraordinar care mi-a dat mult de gandit. A scris despre ce inseamana a cara poveri in ziua de Shabbat. Sunt constienta ca unii oameni sarbatoresc Shabbatul duminica si nu am nici o problema cu asta. Eu personal il sarbatoresc sambata, dar cred ca ziua de Shabbat are mai mult de-a face cu felul in care esti pe dinauntru decat cu ziua in sine.
Bat Melech facea referire la Ieremia 17:21-23 si Numeri 15:32-36: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, şi să n-o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului. Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.``Dar ei n'au ascultat şi n'au luat aminte: ci şi-au înţepenit gîtul, ca să n'asculte şi să nu ia învăţătură."
Bat Melech a scris: "Dacă este interzis să cari poveri fizice în zi de Shabat, cu siguranță este interzis să cari poveri sufletești în zi de Shabat...dacă treci printr-o perioadă mai dificilă în viața ta și probabil că te-a epuizat din toate punctele de vedere, în ziua de Shabat nu mai ai voie să porți povara lucrului respectiv, nu mai ai voie să te gândești la ea și nici să povestești altora despre ea. Nu ai voie să o scoți acea povară din casa ta și nici să o dai altuia să o poarte pentru tine. În ziua de Shabat nu merge nici măcar replica ”dă-i povara ta lui Adonai” pentru că nici Adonai nu poartă poveri în zi de Shabat. De fapt Adonai nu poartă poveri niciodată, te poartă doar pe tine. Știu că avem tendința să credem că dacă ne gândim mult la o problemă se și rezolvă, dar aproape niciodată acest lucru nu este adevărat, cu atât mai puțin în zi de Shabat. Ziua aceasta a fost lăsată ca Adonai să se bucure de tine, așa cum ești tu, nemarcat de griji, nemarcat de frustrări și neîmpliniri, de gânduri și frici, ci de tine creat pentru slava Lui."
Cred ca ceea ce a scris ea mi-a dat atat de mult de gandit din cauza ca in ultima vreme, am permis lucrurilor prin care trec sa transforme Shabbatul meu intr-un fel de rutina. Obisnuiam sa ma gandesc la Shabbat ca la o zi in care am o intalnire speciala cu Adonai. Ai partasie cu El tot timpul saptamanii, dar Shabbatul e ziua ta speciala cu El. In ultima vreme insa a devenit o zi in care nu lucrez si petrec ceva timp cu El dimineata ca sa nu infometez de tot in ziua aceea. E timpul pentru o schimbare. E greu sa iei o decizie constienta sa zambesti si sa te bucuri de ceva cand suferi inlauntrul tau, dar cand m-am gandit la asta azi-dimineata mi-a venit in minte ultimul verset din Psalmul 23, si mi-am amintit ceva ce am inteles la inceputul anului: "Fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele si voi locui in casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele."
La inceputul anului am priceput ca la fel ca si frica, ingrijorarea si tristetea, fericirea e si ea un sentiment. Daca fac o greseala sau cad, cred imendiat in mila lui Adonai pentru pacatul meu. Cer iertare (aleg mila Sa) si merg mai departe. Undeva in mine trebuie sa cred ca mila Lui e acolo la indemana mea, incat sa-mi intind mana dupa ea. Asa ca mi-am zis: "Nu pot sa cred numai jumate din versetul asta. Daca David a zis fericirea si indurarea (mila) ma urmeaza, si Adonai a fost de acord cu el, atunci in acelas fel in care aleg mila Lui in loc de vina cand pacatuiesc, trebuie sa aleg fericire si bucurie in loc de frica si ingrijorare."Recunosc ca e foarte greu si de multe ori nu-mi iese, dar daca este o zi in care ar trebui sa fac un efort, aceea e ziua de Shabbat. Adonai a lucrat timp de sase zile, dar in ziua a saptea ales sa se odihneasca. Teo zicea intr-un comentariu la articolul lui Bat Melech, ca Adonai a ales sa se odihneasca nu pentru ca ar fi fost obosit, ci penteu ca a vrut sa creeze in noi (sa ne invete) o stare a inimii asa cum o vede El intr-o zi de sarbatoare. Daca vreti, Shabbatul ar trebui sa fie o culminare a relatiei noastre cu El pe perioada unei saptamani: " Am suferit mult saptamana asta, Adonai, dar astazi o sa-mi amintesc ca Tu esti al meu si eu sunt al Tau, si intr-o zi Tu vei sterge orice lacrima din ochii mei" sau "Yeshua, m-am simtit atat de singur saptamana asta, dar astazi o sa-mi amintesc ca Tu ai venit si Ti-ai impartit Tatal cu mine, ca eu sa nu mai fi numit orfan si parasit niciodata."
Stiu ca e in instinctul nostru sa ne aruncam in bratele Lui de cate ori lucrurile merg greu, sa ne tinem bine de El si sa plangem pana ne simtim mai bine, dar haideti in ziua de Shabbat sa ne ridicam capul si sa-i daruim un zambet. Daca de-a lungul unei saptamani ne-am ascuns nasurile la pieptul Lui, cautand refugiu si putere sa putem merge mai departe, poate ca astazi o sa-L apucam de mana si o sa "mergem la o plimbare", in care o sa-i multumim ca a creat o lume in care a vrut sa se bucure de compania noastra.
Va doresc Shabbat Shalom la toti, si Bat Melech multumesc mult pentru mancarea asta cu care m-ai hranit azi.
"Tu esti suveranul EU SUNT, Numele Tau e sfant Tu esti Mielul curat si fara vina, Numele Tau e sfant Tu esti Cel Atotputernic, Numele Tau e sfant Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumenzeu, Numele Tau e sfant In Numele Tau e mila pentru pacat Exista o siguranta interioara, in Numele Tau sfant In Numele Tau exista putere de a continua De a sta in picioare in ciuda durerii In Numele Tau Cel Sfant"
"La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Si acesta este Cuvantul lui Dumnezeu: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant." Va indemn dar, fratilor si surorilor, pentru indurarea lui Dumenezu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea vostra o slujba duhovniceasca. Si tot poporul Lui sa spuna: "Sfant, Sfant, Sfant, este Dumnezeul Atotputernic, care a fost, este si va fi in vesnicii. Noi ne inchinam numai Tie, si ne prezentam Tie ca jertfe sfinte si vii caci Tu esti Sfant, Sfant, Sfant!"
"Intru in Sfanta Sfintelor, intru prin Sangele Mielului Intru sa ma inchin numai Tie Intru sa-L onorez pe EU SUNT Doamne, Tie ma inchin, Tie ma inchin Caci Numele Tau e Sfant, Sfant, Doamne Caci Numele Tau e Sfant."
"Cine e ca El, Leul si Mielul inaltat pe tron Muntii se inchina si toate oceanele vuiesc inaintea Domnului Ostirilor Slaviti-L pe Adonai, de la rasaritul soarelui, pana la sfarsitul fiecarei zile Slaviti-L pe Adonai, toate natiunile pamantului, toti ingerii si sfintii, cantati-I Slava. Aduce-i laudele voastre, toti cei ce infometati dupa El, aduceti-va laudele. Toate stelele pe drumul lor, ii canta laude Domnului."
"Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe cari v-am luat în spinare dela obîrşia voastră, pe cari v-am purtat pe umăr dela naşterea voastră: pînă la bătrîneţa voastră Eu voi fi Acelaş, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mîntuiesc." (Isaia 46:3-4) Ieri a fost ziua mea. E oficial- am 30 de ani. Mama soacra mi-a scris pe felicitarea de ziua mea "Dupa cum probabil sti, o doamna nu implineste mai mult de 30 de ani!" Amin. Asa ca daca am atins "varsta maxima", ca de fiecare data, e timpul sa ma uit la semnele mele pe drum.
Viata mea de acum...daca cineva ar fi venit acum 10 ani sa mi-o descrie, as fi izbucnit intr-un ras isteric. Nicidecum nu mi-as fi putut imagina asta. Aveam 20 de ani si eram o salbatica. Mama credea ca daca voi continua in stilul acela nu voi apuca 30 de ani. La 21 de ani m-am intors cu fata spre Dumnezeu si L-am recunoscut ca ceea ce era. A incetat sa fie Dumenzeul mamei mele, sau bunicii mele, a incetat sa fie entitatea aceea care cica mi-a dat viata cand eu nici macar n-am cerut sa fiu aici, a incetat sa ma fie un batran furios care ii binecuvinteaza pe unii si-i pedepseste pe altii. A devenit Dumnezeul meu, Abba (Tati) al meu, Domnul meu... si a ramas langa mine de atunci incoace, prin lumina si intuneric, momente bune sau rele... Uneori cand oamenii se uita la mine, par singura, dar nu sunt singura niciodata. Fara Dumnezeu nu exista Emma. Nu mi-e rusine sa recunosc ca am nevoie de El ca sa exist. El e mai mult decat carja mea in viata asta, fara El am pornit intr-o cursa de autodistrugere, si intodeauna castig cursa asta. Am 30 de ani. Am trecut prin niste saptamani foarte dificile in ultima vreme (sper ca nu e vorba de foarte previzibila criza de varsta mijlocie, pentru ca sincer nu simt ca am mai mult de 25 de ani). Indiferent insa ce nume poarta perioada asta prin care trec, El e atat de present, atat de mult o parte din mine, incat a trebuit sa scriu despre El si de ziua mea.
Asta e o poezie pe care am gasit-o in 2003. Nu stiu cine e autorul, dar ceea ce el/ea a scris descrie perfect relatia mea cu Dumnezeu in toti anii astia:
"In clipele mele de teama Prin fiecare durere si fiecare lacrima Exista un Dumnezeu care mi-a ramas credincios.
Cand puterea mea s-a dus Cand nu mai am nici un cantec in inima In dragoste, El ramane credincios.
Fiecare cuvant pe care L-a promis, e adevarat Il vad pe Dumnezeu facand ceea ce credeam ca e imposibil. El a ramas credincios, credincios fata de mine.
Cand privesc in urma si vad dragostea si mila Sa, Desi am intrebari in inima si uneori ma indoiesc El imi ramane credincios.
Cand inima mea era departe In zilele cand nu ma puteam ruga, Dumnezeul meu mi-a ramas totusi credincios
In zilele pe care le-am cheltuit pentru mine Cand umblam dupa ceea ce imi facea placere Chiar si atunci Dumnezeu mi-a ramas credincios.
El ma asteapta cu brate deschise Ori de cate ori imi intorc fata spre ElSi descopar inca o data un Dumnezeu care mi-a ramas credincios."
Mîna Mea o va sprijini, şi braţul Meu o va întări. Vrăjmaşul nu -o va prinde, şi cel rău nu -o va apăsa; ci voi zdrobi dinaintea ei pe protivnicii ei, şi voi lovi pe cei ce -o urăsc. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu ea, şi tăria ei se va înălţa prin Numele Meu. Voi da în mîna ei marea, şi în dreapta ei rîurile. Ea Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele! (Psalmul 89:21-26, parafraza)
Ieri, nepoata mea Lydia s-a casatorit cu Phil. Ce zi minunata! Am avut doua revelatii. Prima a fost ca urasc sa vorbesc in fata unui public si pe cat depinde de mine o sa evit asta pe viitor.A doua revelatie a fost ca Tatal meu e mandru de mine. Si credeti-ma nu-mi vine usor sa zic asta.
N-am avut o relatie buna cu tatal meu pamantesc. E un om cu o inima buna, dar n-am putut sa contez niciodata pe el, n-am putut sa am niciodata o discutie ca de la suflet la suflet cu el, sau sa simt calauzire si protectie. Din acest motiv, a trebuit de la o varsta "frageda" sa invat sa devin "creativa" si sa am grija de mine. Cea mai grea lectie pe care a trebuit s-o invat in relatia mea cu Dumnezeu Tatal, a fost sa am incredere ca nu ma va parasi cand am cea mai mare nevoie de El. Am fost convinsa ca ma va lasa, asa ce de multe ori literalmente am impins limitele relatiei noastre in mod intentionat in timp ce-L intrebam: "Dar acum? Acum o sa ma parasesti?"Ei bine, daca eu am crezut ca sunt incapatanata, Dumnezeu a inventat termenul. Cred ca odata ce a hotarat ca te iubeste "te-ai ales" cu El pe viata.
O persoana tare draga sufletului meu imi povestea la un moment dat cum s-a trezit intr-o dimineata cu o mahmureala groznica, si L-a intrebat pe Dumnezeu: "De ce nu ma poti lasa si pe mine in pace sa ma distrez si sa ma bucur de viata ca toti ceilalti?" A auzit o voce in inima ei: "Pentru ca la un moment dat o fetita m-a intrebat "Doamne, vrei sa fi Tu Tatal meu?" Persoana respectiva imi zicea cum a uitat complet ceea ce ii spusese lui Dumnezeu cu multi ani in urma, dar in dimineata aceea, la 18 ani si-a amintit totul perfect.Cum am ajuns ieri la a doua mea revelatie? Era in timpul discursului tatalui miresei (aici tatii si cavalerul de onoare au discursuri despre mire si mireasa. Eu personal iubesc obiceiul asta).Cumnatul meu, Robin, are o relatie extraordinara cu fiica lui. De nenumarate ori m-am trezit observandu-i si zicandu-i lui Dumnezeu: "Vezi, Abba, asta am vrut eu de la tatal meu."Ieri, cumnatul meu ii spunea Lydiei cat de mult o iubeste, cum i-a fost o fiica extraordinara, care nu i-a dat nici un fel de batai de cap ca si tata, ca e o crestina care inspira pe multi, si ca el e atat de madru de a o fi adus pe lumea asta (nota personala, Lydia chiar e tot ce a zis tatal ei despre ea).Pe tot parcursul discursului, eu stateam langa sotul meu gandindu-ma: "Oh, cum mi-as fi dorit ca tatal meu sa fi spus toate astea despre mine" sau ca eu sa ma fi uitat in ochii tatalui meu cu aceiasi adoratie cu care se uita nepoata mea in ochii tatalui ei.Putin mai tarziu cand nu ma mai gandeam la asta, am simtit iarasi caldura si dragostea in jurul meu si in inima mea am auzit ca o soapta: "Eu sunt mandru de tine"
De ce ar fi mandru? El stie ca eu nu sunt crestina care inspira pe multi, constanta in credinciosia ei, asa cum e nepoata mea. Atunci de ce mi-ar zice asa ceva? In momentul acela mi-a venit in minte ceva ce am scris pe ultimele pagini din Biblia mea cu multi ani in urma, cand am trecut printr-o perioada in care incercam sa-i demonstrez lui Dumnezeu de ce sunt in stare si intr-un fel sa-i obtin aprobarea: "Emma, faptul ca tu alegi sa Ma iubesti, fara sa Ma fi vazut vreodata, e cea mai mare dovada de dragoste de care o sa am nevoie."De aceea e mandru de mine. Aleg sa iubesc fara sa vad si fara sa pot atinge. Aleg sa urmez fara sa inteleg unde ma duc. Aleg sa cred si cand nu primesc ceea ce vreau. Si de aceea e mandru si de tine.Bat Melech, Adonai sa-i binecuvinteze viata, imi spune mereu: "Nu te minuna de cei care cad si-I intorc spatele lui Dumnezeu. Minuneaza-te de cei ce raman ferm in picioare."Biblia spune ca suntem inconjurati de un nor mare de martori (Evrei 12:1), ingerii ne privesc si Dumnezeu se uita la noi, si toti vad de fiecare data cand alegem sa iubim fara sa vedem, urmam fara sa intelegem, si credem fara sa primim.Biblia mai spune ca e bucurie in ceruri pentru fiecare suflet care se intoarce cu fata spre Dumnezeu. Eu personal cred ca atunci nu e singura data cand e bucurie in ceruri. Cred ca ei toti se bucura de fiecare data cand noi aici, alegem sa iubim fara sa vedem, urmam fara sa intelegem si credem fara sa primim. Pentru ca asa ceva e atat de ne-natural pentru noi oamenii, incat demonstreaza validitatea sacrificiului lui Yeshua. "Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora..." (Isaia 53:11a) Atunci e El mandru de noi.
"Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?` Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." (Isaia 40:27-28)
"Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează. Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El..." (Psalm 37:5-7)
Intodeauna m-au enervat oamenii care Il lauda pe Dumnezeu numai cand lucrurile merg bine. Am citit azi-dimineata blogul prietenei mele, Cella, in care scria despre cum romanii cred ca sunt pedepsiti de Dumnezeu din cauza inundatiilor din tara. Interesant cum Il vedem pe Dumnezeu numai cand lucrurile merg rau...
Tac de cateva zile, din cauza ca in unele zile am impresia ca daca voi spune ceva ma voi imprastia in bucatele, iar in altele pur-si-simplu simt ca nu mai pot sa zic nimic...asa ca tac. Astazi insa am realizat ca desi durerea e ceva normal, ceva prin care toti trecem si desi stiu ca e numai pentru o perioada de timp, ca nu ma voi simti zdrobita pentru restul zilelor mele sau trai cu sentimentul asta ca nu mai inteleg nimic, daca tac din gura acum, intr-un fel tacerea mea spune ca Dumnezeul meu e vrednic de lauda numai cand lucrurile merg bine si au sens. Faptul ca eu nu pot sa-L vad nu anuleaza faptul ca El e Acelas- Frumos, Bun, Bland, Plin de mila, Iubitor...Numai pentru ca eu imi intind mana si tot ce simt e aer, nu inseamana ca El nu ma mai tine. Pur-si-simplu inseamana ca nu pot sa vad. Inseamana numai ca analizez totul in lumea mea prin prisma a ceea ce simt, iar sentimentele mele sunt influentate de circumstantele mele. El ramane Acelas Dumnezeu despre care am scris in Mai si Iunie, Iubirea mea, Yeshua al meu.
"Adonai, ce faci? Nu inteleg. Tu chiar nu vezi ce se intampla in viata mea?""Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?""Pentru ca nu pot sa Te simt, si nu mai inteleg ce se intampla.""Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.""OK. Dar ce vrei sa fac? Simt ca ma rup in bucati aici.""Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El...Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El..."
Cea mai mare frica a mea in lumea asta e ca intr-o zi mi se va intampla ceva, ceva atat de oribil incat sa ma faca sa devin una dintre "dezamagitii de Dumnezeu", ca o sa ma rup atat de tare incat nici pe El n-o sa-L mai las sa ma puna la loc. Am citit despre atatia "dezamagiti", incat stiu ca e ceva real. Nu sunt naiva. Ii promitem lui Dumenzeu "Nu te voi parasi niciodata", dar cati dintre noi pot sa spuna la sfarsit "Niciodata nu Te-am parasit, Adonai"...De cand umblu cu El asta a fost mereu speranta mea- "Cand eu nu mai pot, El poate. Nu depinde numai de mine sa fac relatia asta sa functioneze." "Doamne, si daca ma pierd?" "Nu-ti fie frica, daca te pierzi, o sa vin dupa tine."
Urasc durerea. Tot ce vreau sa fac e sa fug de ea. Dar stau aici pe loc, si-L astept pe Dumnezeul meu. Nu-mi place sala de asteptare a lui Dumnezeu, dar de aici de unde sunt, daca cineva s-ar decide sa ma intrebe din nou: "Deci, Emma, inca mai e vrednic sa fie crezut, Dumnezeul tau?", raspunsul meu ramene acelas "Cu tot ce sunt."
Traducere:
Am nevoie de Tine ca de ploaie Hai la mine si canta din nou Tanjesc dupa dragostea Ta Am vrut atingerea Ta pura Esti Frumos, Frumos, Atat de Frumos
Am nevoie de Tine aici Hai la mine, Te simt aproape Te iubesc, Tu esti speranta mea Tu ma iubesti ca pe unul de-al Tau Esti Frumos, Frumos Atat de Frumos
Am nevoie de Tine ca de ploaie Hai la mine si canta din nou Tanjesc dupa dragostea Ta Am vrut atingerea Ta pura Esti Frumos, Frumos, Atat de Frumos
Isus, Te iubesc.
Vreau sa-i multumesc prietenei mele, Ioana, pentru cantecul de mai jos. Asta e pentru toti cei cu o inima franta. Vreu sa cred ca totul e cu un motiv:-)
Traducere:
Ceasul care s-a stricat imi aduce mangaiere Ma ajuta sa dorm la noapte Poate va reusi sa si opreasca ziua de maine Din a-mi fura din timp
Iar eu sunt aici, asteptand inca Desi am indoielile mele Sunt franta in cel mai bun caz Dupa cum cred ca ti-ai dat deja seama
Simt ca ma prabusesc si ca abia mai respir Cu o inima franta care inca mai bate In durere exista vindecare In Numele Tau imi gasesc menirea
Lacatele rupte au fost semnalul Dar ai intrat in capul meu Am incercat cat am putut sa ma pazesc Dar se pare ca sunt o carte deschisa
Inca iti mai vad chipul in ochii mei Care cauta un scop, cauta inca viata.
Simt ca ma prabusesc si ca abia mai respir Cu o inima franta care inca mai bate In durere exista vindecare In Numele Tau imi gasesc menirea
Asa ca ma tin tare (Inca ma mai tin) Ma tin tare (inca ma mai tin) Ma tin tare (inca ma mai tin) Abia ma mai tin de tine.
Ma agat de inca o zi Ca sa vad ce imi vei aduce in cale. Ma agat de cuvintele pe care mi le spui Tu ai zis ca voi fi, voi fi bine.
Luminile stricate de pe autostrada M-au lasat aici singur S-ar prea putea sa ma fi pierdut Dar n-am uitat drumul spre casa.
