Tatal meu e mandru de mine

Mîna Mea o va sprijini, şi braţul Meu o va întări. Vrăjmaşul nu -o va prinde, şi cel rău nu -o va apăsa; ci voi zdrobi dinaintea ei pe protivnicii ei, şi voi lovi pe cei ce -o urăsc. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu ea, şi tăria ei se va înălţa prin Numele Meu. Voi da în mîna ei marea, şi în dreapta ei rîurile. Ea Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele! (Psalmul 89:21-26, parafraza)

Ieri, nepoata mea Lydia s-a casatorit cu Phil. Ce zi minunata! Am avut doua revelatii. Prima a fost ca urasc sa vorbesc in fata unui public si pe cat depinde de mine o sa evit asta pe viitor. A doua revelatie a fost ca Tatal meu e mandru de mine. Si credeti-ma nu-mi vine usor sa zic asta.

N-am avut o relatie buna cu tatal meu pamantesc. E un om cu o inima buna, dar n-am putut sa contez niciodata pe el, n-am putut sa am niciodata o discutie ca de la suflet la suflet cu el, sau sa simt calauzire si protectie. Din acest motiv, a trebuit de la o varsta "frageda" sa invat sa devin "creativa" si sa am grija de mine. Cea mai grea lectie pe care a trebuit s-o invat in relatia mea cu Dumnezeu Tatal, a fost sa am incredere ca nu ma va parasi cand am cea mai mare nevoie de El. Am fost convinsa ca ma va lasa, asa ce de multe ori literalmente am impins limitele relatiei noastre in mod intentionat in timp ce-L intrebam: "Dar acum? Acum o sa ma parasesti?" Ei bine, daca eu am crezut ca sunt incapatanata, Dumnezeu a inventat termenul. Cred ca odata ce a hotarat ca te iubeste "te-ai ales" cu El pe viata.

O persoana tare draga sufletului meu imi povestea la un moment dat cum s-a trezit intr-o dimineata cu o mahmureala groznica, si L-a intrebat pe Dumnezeu: "De ce nu ma poti lasa si pe mine in pace sa ma distrez si sa ma bucur de viata ca toti ceilalti?" A auzit o voce in inima ei: "Pentru ca la un moment dat o fetita m-a intrebat "Doamne, vrei sa fi Tu Tatal meu?" Persoana respectiva imi zicea cum a uitat complet ceea ce ii spusese lui Dumnezeu cu multi ani in urma, dar in dimineata aceea, la 18 ani si-a amintit totul perfect. Cum am ajuns ieri la a doua mea revelatie? Era in timpul discursului tatalui miresei (aici tatii si cavalerul de onoare au discursuri despre mire si mireasa. Eu personal iubesc obiceiul asta). Cumnatul meu, Robin, are o relatie extraordinara cu fiica lui. De nenumarate ori m-am trezit observandu-i si zicandu-i lui Dumnezeu: "Vezi, Abba, asta am vrut eu de la tatal meu." Ieri, cumnatul meu ii spunea Lydiei cat de mult o iubeste, cum i-a fost o fiica extraordinara, care nu i-a dat nici un fel de batai de cap ca si tata, ca e o crestina care inspira pe multi, si ca el e atat de madru de a o fi adus pe lumea asta (nota personala, Lydia chiar e tot ce a zis tatal ei despre ea). Pe tot parcursul discursului, eu stateam langa sotul meu gandindu-ma: "Oh, cum mi-as fi dorit ca tatal meu sa fi spus toate astea despre mine" sau ca eu sa ma fi uitat in ochii tatalui meu cu aceiasi adoratie cu care se uita nepoata mea in ochii tatalui ei. Putin mai tarziu cand nu ma mai gandeam la asta, am simtit iarasi caldura si dragostea in jurul meu si in inima mea am auzit ca o soapta: "Eu sunt mandru de tine"

De ce ar fi mandru? El stie ca eu nu sunt crestina care inspira pe multi, constanta in credinciosia ei, asa cum e nepoata mea. Atunci de ce mi-ar zice asa ceva? In momentul acela mi-a venit in minte ceva ce am scris pe ultimele pagini din Biblia mea cu multi ani in urma, cand am trecut printr-o perioada in care incercam sa-i demonstrez lui Dumnezeu de ce sunt in stare si intr-un fel sa-i obtin aprobarea: "Emma, faptul ca tu alegi sa Ma iubesti, fara sa Ma fi vazut vreodata, e cea mai mare dovada de dragoste de care o sa am nevoie." De aceea e mandru de mine. Aleg sa iubesc fara sa vad si fara sa pot atinge. Aleg sa urmez fara sa inteleg unde ma duc. Aleg sa cred si cand nu primesc ceea ce vreau. Si de aceea e mandru si de tine. Bat Melech, Adonai sa-i binecuvinteze viata, imi spune mereu: "Nu te minuna de cei care cad si-I intorc spatele lui Dumnezeu. Minuneaza-te de cei ce raman ferm in picioare." Biblia spune ca suntem inconjurati de un nor mare de martori (Evrei 12:1), ingerii ne privesc si Dumnezeu se uita la noi, si toti vad de fiecare data cand alegem sa iubim fara sa vedem, urmam fara sa intelegem, si credem fara sa primim. Biblia mai spune ca e bucurie in ceruri pentru fiecare suflet care se intoarce cu fata spre Dumnezeu. Eu personal cred ca atunci nu e singura data cand e bucurie in ceruri. Cred ca ei toti se bucura de fiecare data cand noi aici, alegem sa iubim fara sa vedem, urmam fara sa intelegem si credem fara sa primim. Pentru ca asa ceva e atat de ne-natural pentru noi oamenii, incat demonstreaza validitatea sacrificiului lui Yeshua. "Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora..." (Isaia 53:11a)
Atunci e El mandru de noi.