In sala de asteptare a lui Dumnezeu

"Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?` Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." (Isaia 40:27-28)

"Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează. Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El..." (Psalm 37:5-7)

Intodeauna m-au enervat oamenii care Il lauda pe Dumnezeu numai cand lucrurile merg bine. Am citit azi-dimineata blogul prietenei mele, Cella, in care scria despre cum romanii cred ca sunt pedepsiti de Dumnezeu din cauza inundatiilor din tara. Interesant cum Il vedem pe Dumnezeu numai cand lucrurile merg rau...

Tac de cateva zile, din cauza ca in unele zile am impresia ca daca voi spune ceva ma voi imprastia in bucatele, iar in altele pur-si-simplu simt ca nu mai pot sa zic nimic...asa ca tac. Astazi insa am realizat ca desi durerea e ceva normal, ceva prin care toti trecem si desi stiu ca e numai pentru o perioada de timp, ca nu ma voi simti zdrobita pentru restul zilelor mele sau trai cu sentimentul asta ca nu mai inteleg nimic, daca tac din gura acum, intr-un fel tacerea mea spune ca Dumnezeul meu e vrednic de lauda numai cand lucrurile merg bine si au sens. Faptul ca eu nu pot sa-L vad nu anuleaza faptul ca El e Acelas- Frumos, Bun, Bland, Plin de mila, Iubitor...Numai pentru ca eu imi intind mana si tot ce simt e aer, nu inseamana ca El nu ma mai tine. Pur-si-simplu inseamana ca nu pot sa vad. Inseamana numai ca analizez totul in lumea mea prin prisma a ceea ce simt, iar sentimentele mele sunt influentate de circumstantele mele. El ramane Acelas Dumnezeu despre care am scris in Mai si Iunie, Iubirea mea, Yeshua al meu.

"Adonai, ce faci? Nu inteleg. Tu chiar nu vezi ce se intampla in viata mea?" "Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?" "Pentru ca nu pot sa Te simt, si nu mai inteleg ce se intampla." "Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." "OK. Dar ce vrei sa fac? Simt ca ma rup in bucati aici." "Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El...Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El..."

Cea mai mare frica a mea in lumea asta e ca intr-o zi mi se va intampla ceva, ceva atat de oribil incat sa ma faca sa devin una dintre "dezamagitii de Dumnezeu", ca o sa ma rup atat de tare incat nici pe El n-o sa-L mai las sa ma puna la loc. Am citit despre atatia "dezamagiti", incat stiu ca e ceva real. Nu sunt naiva. Ii promitem lui Dumenzeu "Nu te voi parasi niciodata", dar cati dintre noi pot sa spuna la sfarsit "Niciodata nu Te-am parasit, Adonai"... De cand umblu cu El asta a fost mereu speranta mea- "Cand eu nu mai pot, El poate. Nu depinde numai de mine sa fac relatia asta sa functioneze." "Doamne, si daca ma pierd?" "Nu-ti fie frica, daca te pierzi, o sa vin dupa tine."

Urasc durerea. Tot ce vreau sa fac e sa fug de ea. Dar stau aici pe loc, si-L astept pe Dumnezeul meu. Nu-mi place sala de asteptare a lui Dumnezeu, dar de aici de unde sunt, daca cineva s-ar decide sa ma intrebe din nou: "Deci, Emma, inca mai e vrednic sa fie crezut, Dumnezeul tau?", raspunsul meu ramene acelas "Cu tot ce sunt."



Traducere:

Am nevoie de Tine ca de ploaie
Hai la mine si canta din nou
Tanjesc dupa dragostea Ta
Am vrut atingerea Ta pura
Esti Frumos, Frumos,
Atat de Frumos

Am nevoie de Tine aici
Hai la mine, Te simt aproape
Te iubesc, Tu esti speranta mea
Tu ma iubesti ca pe unul de-al Tau
Esti Frumos, Frumos
Atat de Frumos

Am nevoie de Tine ca de ploaie
Hai la mine si canta din nou
Tanjesc dupa dragostea Ta
Am vrut atingerea Ta pura
Esti Frumos, Frumos,
Atat de Frumos

Isus, Te iubesc.

Vreau sa-i multumesc prietenei mele, Ioana, pentru cantecul de mai jos. Asta e pentru toti cei cu o inima franta. Vreu sa cred ca totul e cu un motiv:-)



Traducere:

Ceasul care s-a stricat imi aduce mangaiere
Ma ajuta sa dorm la noapte
Poate va reusi sa si opreasca ziua de maine
Din a-mi fura din timp

Iar eu sunt aici, asteptand inca
Desi am indoielile mele
Sunt franta in cel mai bun caz
Dupa cum cred ca ti-ai dat deja seama

Simt ca ma prabusesc si ca abia mai respir
Cu o inima franta care inca mai bate
In durere exista vindecare
In Numele Tau imi gasesc menirea

Lacatele rupte au fost semnalul
Dar ai intrat in capul meu
Am incercat cat am putut sa ma pazesc
Dar se pare ca sunt o carte deschisa

Inca iti mai vad chipul in ochii mei
Care cauta un scop, cauta inca viata.

Simt ca ma prabusesc si ca abia mai respir
Cu o inima franta care inca mai bate
In durere exista vindecare
In Numele Tau imi gasesc menirea

Asa ca ma tin tare (Inca ma mai tin)
Ma tin tare (inca ma mai tin)
Ma tin tare (inca ma mai tin)
Abia ma mai tin de tine.

Ma agat de inca o zi
Ca sa vad ce imi vei aduce in cale.
Ma agat de cuvintele pe care mi le spui
Tu ai zis ca voi fi, voi fi bine.

Luminile stricate de pe autostrada
M-au lasat aici singur
S-ar prea putea sa ma fi pierdut
Dar n-am uitat drumul spre casa.