De ce-mi spun toti sa-L laud?

"Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească! Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns." (Iov 36:24-26)

"Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine? Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui? Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta? Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului." (Iov 35:5-8)

Orice parinte sau mentor bun stie ca lauda creste increderea intr-un copil. Asta pare sa ramana valabil de-a lungul intregii noastre existente. Lauda ne hraneste inimile si mintile sau ca sa folosesc una dintre expresiile in engleza care ma amuza mult- "stimuleaza increderea".

Daca incerci sa cauti prin Biblie si sa te uiti la vietile oamenilor care au umblat indeaprope cu El, toti te sfatuiesc staruitor "Sa-L lauzi pe Domnul!" sau "Sa-i canti laude Domnului!", de parca ar fi descoperit cal mai bine pastrat secret. Pare sa fie o cerinta daca vrei intimitate cu Dumnezeu.

Am obiceiul de a chestiona orice, e parte din personalitatea mea, asa ca evident urmatoarea mea intrebare a fost "De ce?" Oare si El are nevoie de laudele mele din acelas motiv pentru care eu am nevoie de laudele Lui- "ca sa-mi stimuleze increderea"? De ce mi se spune atat de des sa-L laud pe Domnul?

Pai in primul rand e motivul evident- Dumnezeu e cu mult mai Maret decat mine si merita sa fie laudat. Stiu asta deja, pentru ca majoritate cantecelor crestine din ziua de azi contin fraza asta de parca nu a mai ramas nimic de altceva de spus despre Dumnezeu. Si asta e ok, dar pentru mine nu-i destul. Dumnezeu e cu mult mai mult decat un Dumnezeu Maret si Atotputernic care merita laude. Toate religiile de care sunt inconjurata in tara asta imi spun acelas lucru despre dumnezeul lor. Diferenta majora insa, e ca Dumnezeul meu are o imina. Si dupa inima asta umblu eu. De asta citesc, caut, pun intrebari... De cate ori citesc Biblia, indiferent daca cuvintele lui sunt dulci si mangaietoare sau dure, incerc sa-I vad inima din spatele cuvintelor, in acelas fel in care te uiti in ochii cuiva atunci cand vorbeste.

Asa ca intrebarea a ramas in mine de fiecare data cand gaseam cate un verset care imi spunea sa ma uit in jurul meu la tot ceea ce a creeat si sa-L laud. Oare e din cauza ca are nevoie de laudele mele? Oare Dumnezeu ar continua sa fie Maret daca nimeni nu I-ar mai vedea Maretia?

Mi-am gasit raspunsul saptamana asta in ceva foarte simplu si pretios. Mama mea si-a incercat talentul la gradinarit anul asta. A plantat flori, meri, ciresi, legume si capsuni. Din tot efortul ei capsunii au dat rezultatul cel mai rapid. Capsuni mari, frumosi si zemosi sunt peste tot pe parcela ei. O recolta destul de buna incat mama mea sa faca gem. Din cauza ca toti suntem departe de ea, fie intr-o tara straina sau in alt oras, mami si-a scos aparatul foto si ne-a trimis poze cu recolta ei de capsuni. De ce? Pentru ca suntem departe de ea intr-un pamant strain si vrea sa ne implice in lumea ei, de dragul relatiei care ne leaga, pentru ca vrea sa pastraeze vie apropierea si intimintatea de care ne bucuram in familia nostra. Mami are destui oameni in jurul ei care sa-i laude recolta, de la vecini la rude si vizitatori. Dar ne-a trimis poze noua, copiilor ei, pentru ca vrea sa-si imparta bucuria cu noi.

Am inteles ca e la fel cu Dumnzeu, Tati al meu. E inconjurat de ingeri si fiinte pe care nici nu mi le pot imagina atunci cand le citesc descrierea. Stau inaintea Fetei Lui, si singurul lucru pe care il pot spune cand se uita la El e "Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Dumnezeu Atotputernic!" Ce altceva mai bun de atat ai putea sa spui, Emma?:-)

Dumnezeu a pus cate putin din El in tot ceea ce a creat. Asa ca atunci cand imi iau timp sa sa ma uit in jurul meu si sa observ, de fapt Il recunosc pe El. Al lauda pe Domnul e spre binele meu nu spre binele Lui. In unul din ultimele ei postari, sora mea scria "Ce știu însă e că sunt mereu înaintea ochilor Lui, ca să răscumpere pentru că eu nu pot nu-L văd. Mereu mă ascultă, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L aud. Mereu mă ține, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L ating. Mereu mi-e aproape ca să răscumpere pentru că eu Îl simt departe. Mereu mă mângâie ca să răscumpere că eu Îl simt împotriva mea. Mi-e Tată ca să răscumpere că eu mă simt orfană. Mi-e drum ca să răscumpere că eu mă simt pierdută. Mi-e tot ca să răscumpere că n-am nimic..."

In ceea ce-L priveste pe Dumnezeu, El e deja aproape, iubind, mangaind si calauzindu-ma. Eu sunt cea care am nevoie sa mi se aminteasca. Lauda nu e nimic altceva decat a-L recunosate pe Dumnezeu. Atunci cand Ii recunosti semantura in ceea ce vezi in jurul tau, se intampla ceva frumos inlauntrul tau. Dintr-o data floarea aceea nu mai doar o floare, e o floare creeata pentru tine.. Te simti iubit si protejat si reactia ta imediata e multumire. Cand a fost intrebat cum L-a intalnit pe Dumnezeu, Philip Yancey a spus ca a fost atat de miscat de toata frumusetea pe care a vazut-o in jurul Lui incat a vrut cu disperare sa-i multumeasca cuiva. Cunosc perfect sentimentul. Il recunosc in mine da cate ori ma plimb prin Gradina lui Abba si vreau cu disperare sa-I multumesc ca ma iubeste desi nu are nimic de castigat din a ma iubi.

Draga mami si mama, ce-am scris aici va e dedicat voua. Multumesc pentru 31 de ani de rugaciuni. Multumesc ca v-ati impartit ce-a mai mare Comoara pe care o aveti cu mine chiar si atunci cand nu m-a interesat de Comoara voastra. Va iubesc mult. Domnul sa va resplateasca credinciosia.

Emma

Principii biblice pentru slujitori

Acest video apartine Bisericii Calea Credintei din Cluj-Napoca. Pastor Rares m-a binecuvantat mult prin mesajul lui, foarte practic si util, si vreau sa impartasesc mesajul. Fiti binecuvantati.

Credincioasa

"Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat." (Romani 5:4-5)

"Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic...Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc." (Iacov 1:4,12)

Vineri seara, m-am intalnit cu niste prietene dragi mie pe care nu le-am mai vazut de aproape un an (rusine sa-mi fie). Dupa cum faci la asemenea intalniri discutam intre noi cate s-au intamplat in vietile noastre in anul care a trecut. Una dintre prietenele mele, Hanna, m-a atis mult prin ceea ce a impartasit cu noi. A crescut mult in ultimul an ca si peroana si ca si urmasa a lui Isus. Mi-a binecuvantat inima s-o aud. Ne-a impartasit despre cum in opinia ei, singura cale prin care inaintezi in relatia cu Dumnezeu si cresti, este sa-L accepti pe Dumnezeu ca si ceea ce este nu ceea ce ti-ai dori tu sa fie. Ca si atunci cand te afli pe fundul gropii, trebuie sa te uiti in jurul tau si sa incerci cu toate puterile tale, cu ceea ce ai la indemana, crezand ca El stie ce face chiar daca nu are nici un sens pentru tine la vremea respectiva. Hanna , m-a facut sa-mi amintesc de Iov, in cel mai rau moment din viata lui cand incerca sa inteleaga de ce viata lui se face faramitele sub ochii lui:

"Nevastă-sa i -a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!" Dar Iov i -a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?" În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc cu buzele lui." (Iov 2:9-10)

Ma uit inapoi la anul 2010...Hmmm...Ca an!Cate lectii! Imi citeam prin jurnalul de anul trecut si am tot dat peste fraze de genul "In mod normal vremuri ca acestea m-ar ingrozii, pentru ca nu-mi place ceea ce devin sub presiune. As sta acolo si i-as cere lui Adonai in toate felurile in care as stii sa ma scoata din situatia aceea, sa-i puna capat cumva. Dintr-un motiv pe care inca nu-l inteleg de data asta nu mai fac acelas lucru. Tot ce stiu e ca El stie ca face." Cateodata in scoala a trebuit sa invat lucruri care nu mi-au placut, si nu puteam sa inteleg in nici un fel cum anume ma vor ajuta in viitor. Poate ca m-au ajutat, poate ca nu. Ceea ce conteaza e ca scoala per total m-a dezvoltat in persoana rationala si capabila sa cugete care sunt astazi. Presupun ca intodeauna avut in mine determinarea sa depasesc situatii dificile, ceea ce nu m-a ajutat in trecut insa a fost felul in care gandeam. Ceea ce iti spui in situatii dificile face diferenta intre a fi zdrobit si a sta in picioare. Am invatat de la Regele David un principiu importat- a te incuraja in Domnul. Cuvintele noastre rostite au putere si nu ma refer numai la un principiu spiritual aici. Spune-ti indeajund de mult ca esti un idiot sau un prost si intr-o zi iti vei da seama ca acela e probabil a doilea lucru pe care il spui cuiva despre tine. Ce inseamna sa te incurajezi in Domnul? Personal cred ca inseamna o decizie pe care o iei cand esti confruntat cu situatii dificile fie sa te concentrezi pe tine unsuti si pe problema ta, fie sa-ti spui tie insuti despre Domnul: "Adonai, eu stiu ca Tu esti un Domn Bun si Milostiv. Stiu ca nimic nu-Ti scapa si nimic nu Te ia prin surprindere. Stiu ca Tu o sa ai grija si de situatia asta cum ai avut grija si de altele in trecut." Asta a facut Regele David in marea majoritate a Psalmilor lui- a vorbit cu sufletul lui si i-a amintit Cine era Dumnezeul lui. Numai ca pentru a putea face asta trebuie sa crezi tot ceea ce spune Cuvantul Lui si ca El n-a spus nici un cuvant la intamplare. Ca Dumnezeu ramane mereu Acelas si nu e confuz in ceea ce vrea de la noi astfel incat sa se razgandeasca tot la 500 de ani.

Am crezut mereu ca ai fi credinciasa lui Dumnezeu presupune un anume concept teologic complicat, pe care, daca am sa incerc destul de mult, s-ar putea sa pot sa-l inteleg intr-o zi. Sau poate sa traiesc o viata fara nici o pata. Suntem chemati sa traim o viata curata si fara vina. Nu poti sa umbli cu Dumnezeu si sa continui sa faci ceea ce ai facut intodeauna. Nu poti sa iei numai Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Sau Fiu..." si sa nici nu bagi in seama cuvintele lui Isus: "Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit." (Matei 5:48) Lucrurile nu merg asa! Eu cred ca Isus a intentionat fiecare cuvant pe care l-a spus, nimic nu a fost la intamplare. Dar in acelas timp ne-a chemat la El, "căci jugul Lui este bun, şi sarcina Lui este uşoară." (Matei 11:30) Ne-a chemat la El pentru ca a stiut ca prezenta Lui in vietile noastre, ne schimba. Desavarsirea pe care ne-a cerut-o e un "efect secundar" al umblarii zilnice cu Dumnezeu. Mi s-au spus mult cuvinte asemanatoare in trecut. Mi s-au parut teorie pana cand le-am incercat si-am persistat in incercarea mea. Incearca sa nu Il cauti numai cand iti vine, incearca sa faci din a citi Biblia o disciplina, la fel cum faci dus sau curatenie, nu pentru ca iti face neaparat placere ci pentru ca e parte esentiala din viata ta. Nu va trece mult timp pana cand, te vei trezi ca esti la lucru si simti in inima ta ca abia astepti ceva, si spre surprinderea ta acel ceva va fi sa ajungi acasa si sa citesti ca sa afli mai mult. Cei ce-L cauta pe Dumnezeu din toata inima lor, nu se trezesc in fiecare zi cu dorinta de a face asta. Pentru acesti oameni undeva in mintea lor a intervenit o schimbare. Au inteles ca a-L cauta pe Dumnezeu in fiecare zi e la fel de esential cu a manca sau a bea apa, ca pentru a-L gasi iti trebuie disciplina si implica alegere (acum e Domnul meu nu ultima telenovela). E minunat cand ne gandim si simtit dragostea Lui. Dar daca asta e tot ce stim despre El pierdem multe altele din personalitatea Lui. Intodeauna voi sta pentru dragostea, iertarea si mila lui Dumnezeu. Oricine imi stie marturia, stie ca literlalmente as fi fost astazi pamant, fara ele. Moarta de multi ani. Dar in acelas timp nu vreu sa uit ca El a mai zis si ca "Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui." (Ioan 14:21) Hanna, ne mai spunea vineri seara, ca a ajuns sa inteleaga mult cum se simte Dumnzeu din relatia cu copii ei "Te iubesc, mami. Tu esti cea mai buna mamica din lume!" si cand nu le dedea ceea ce vroiau "Te urasc, mami!" Consider ca ai ramane credincioasa lui Dumnezeu e la fel de simplu cu ai spune mereu, indiferent de ceea ce se intampla "Te iubesc, Abba. Tu Esti cel mai Bun Tatic din lume." Nu cred ca inseamna ca nu mai faci nimic gresit, ca nu mai pacatuiesti, sau ca nu mai aterizezi direct pe fata. Astea o sa se intample, indiferent cat de mult vei incerca. Dar credinciosia te va face sa te uiti la El mereu oriunde ai fi aterizat si sa crezi ca El e cine spune ca este si ca fiecare cuvant a Lui e adevarat, indiferent daca ai dovezi in jurul tau sau nu.

Emanuela. xxx