Tatal meu stie

S-ar putea ca unii dintre voi sa fi auzit de povestea asta inainte. Eu am dat peste ea ascultand o predica de-a pastorului Rob Prokop. Sper sa va atinga inimile la fel de mult cat a atins-o pe a mea.

Povestea cu piaptanul

Aeroportul din Knoxville, 20 Aprilie 2005, de Beth Moore

"Astepand imbarcarea in avion stateam cu Biblia pe genunchi si eram foarte concentrata pe ceea ce faceam. Am avut o dimineata minunata cu Domnul. Va spun asta pentru ca vreau sa intelegeti ca uneori e ceva "de speriat" cand Duhul Sfant lucreaza la inima ta. S-ar putea sa ajungi sa faci lucruri pe care altfel nu le-ai fi facut. Viata in Duhul poate fi "periculoasa" din mii de motive mai ales pentru eu-ul tau. Am incercat sa nu ma uit cu insistenta, numai ca era o priveliste atat de ciudata. Aplecat in scaunul cu rotile, era tot numai piele si os, imbracat in haine care era clar ca ii fusesera bune cand avea cu zece kilograme mai mult. Genunchii ii ieseau in evidenta prin pantaloni, iar camasa ii arata de parca isi uitase umerasul in ea. Cea mai ciudata parte din el insa erau parul si unghiile. Parul lung, albit si incalcit ii trecea de umeri. Unghiile ii erau lungi, curate dar foarte neobisnuite pentru un batran. M-am uitat in jos la Biblia mea cat de repede am putut, cu obrajii rosii din cauza unei senzatii de discomfort. Stateam acolo concentrandu-ma pe Cuvant incercand sa nu ma simt preocupata de bucatica aceea de umanitate ce imi era prezentata intr-un carucior cu rotile, la cateva scaune departare de mine. Inima imi era din ce in ce mai coplesita de emotii pentru omul acela. Sa recunoastem, curiozitate este cu mult mai confortabila decat adevarata preocupare, numai ca dintr-o data a trecut peste mine o emotie plina de durere pentru batranul acela care arata atat de bizar.

Am umblat cu Dumenezeu de destul timp sa recunosc scrisul de pe perete. Am invatat ca atunci cand incep sa simt ceea ce simte Dumnezeu, ceva atat de contrar sentimentelor mele naturale, sigur urmeaza sa se intample ceva dramatic. Si s-ar putea sa insemne o situatie jenanata pentru mine. Am inceput imediat sa ma impotrivesc, pentru ca Il simteam pe Dumnezeu ca lucreaza la inima mea, asa ca ma certam cu El in mintea mea: "O, nu Doamne, te rog nu." Ma uitam intens la tavan de parca as fi putut vedea direct prin el in ceruri, si-I spuneam: "Nu ma pune sa-i marturisesc omului acestuia despre Tine. Nu aici si acum. Te rog. O sa fac ce vrei Tu. Pune-ma pe avion langa el, dar nu ma pune sa ma ridic si sa merg aici sa-i spun despre Tine, in fata la o audienta care se holbeaza la noi. Te rog, Doamne!"
Stateam acolo pe scaunul meu de vinil albastru implorandu-L pe Maiestatea Sa: "Te rog nu ma pune sa-i spun la omul asta despre Tine. Nu aici. O sa o fac pe avion." Atunci am auzit..."Nu vreau sa-i spui despre Mine, vreau sa-i piepteni parul." Cuvintele erau atat de clare incat inima mi-a sarit in gant si gandurile mi se invarteau in cap asemenea unui carusel. Oare sa-i spun omului despre Isus sau sa-i piaptan parul? Nu e greau de ghicit ce preferinta aveam eu in momentul acela. M-am uitat inapoi la tavan si am zis: "Doamne, dupa cum traiesc si respir , vreau sa stii ca sunt gata sa-i spun omului acestuia despre Tine. Ma apuc de treaba, Doamne. Eu sunt fata Ta. N-ai mai vazut pana acum pe cineva sa marturiseasca mai repede despre Tine cuiva. Ce conteaza daca parul ii e tot incalcit daca sufletul lui e mantuit? Merg acum la el. O sa-i spun omului despre Tine." Inca o data la fel de clar de parca ar fi fost o voce audibila Dumnezeu parea sa scrie urmatoarele pe peretele mintii mele: "Nu asta ti-am cerut, Beth. Nu vreau sa-i spui despre Mine. Vreau sa-i piepteni parul." M-am uitat in sus spre Dumnezeu si am comentat: "N-am piaptan. Mi-e in valiza cealalta. Cum vrei sa-i piaptan parul fara piaptan?" Dumnezeu parea atat de hotarat incat aproape m-am trezit involuntar ca ma indrept spre omul acela cand aceste cuvinte mi-au venit in minte "cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." (2 Timotei 3:17) Asa ca m-am indreptat spre scaunul cu rotile gandindu-ma ca la ora aceea as fi avut si eu nevoie de unul.

Am ingenunchiat inaintea omului si l-am intrebat cat de incet am putut: " Domnule, imi permiteti sa va piaptan parul? S-a uitat la mine si m-a intrebat "Ce ai zis?"
"Imi permiteti sa va piaptan parul?" La care el mi-a raspuns la volum maxim "Domnita draga, daca vrei sa te aud, va trebui sa vorbesti mai tare de atat." Am tras o gura de aer si i-am dat drumul: "DOMNULE, IMI PERMITETI SA VA PIAPTAN PARUL?" Moment in care toti ochii s-au intors inspre mine. Eram singurul lucru din locul acela care arata mai ciudat pentru ei decat Domnul Par Lung. Rosu la fata si cu fruntea transpirata, mi-a raspuns "Daca chiar vrei" Glumesti, binenteles ca nu vroiam. Dar lui Dumnezeu nu parea sa-i prea pese de preferintele mele la momentul acela. L-am simtit apasand pe inima mea pana am putut rosti cuvintele "Da, domnule, mi-ar face mare placere. Numai ca am o mica problema. Nu am un piaptan. "
"Am unul in geanta," mi-a raspuns. Asa ca m-am dus in spatele scaunului cu rotile si aplecandu-ma pe maini si pe genunchi, am deschis geanta omul fara sa-mi vina sa cred inca ceea ce faceam. M-am ridicat in picioare si am inceput sa piaptan parul batranului. Era foarte curat, dar nemaipomenit de incalcit. Nu fac multe lucruri bine, dar aveam experienta la descalcit parul cu cele doua fetite ale mele. La fel cum faceam cu Amanda sau Melissa, am inceput de la varfuri amintindu-mi sa am rabdare si sa nu trag de par. O minune s-a intamplat in mine, in timp ce pieptanam parul acelui batran. Toti ceilalti oameni din incaperea aceea au disparut. Nu mai era nimeni in viata acolo in afara de mine si batranul acela. Am continuat sa tot piaptan pana tot parul era descalcit, si stiu ca probabil asta o sa sune ciudat, dar nu am mai simtit acel fel de iubire pentru vreun alt suflet in viata mea. Cred cu toata inima mea ca pentru cateva momente, am simtit o parte din insasi dragostea lui Dumnezeu. Era ca si cum mi-a luat in stapanire inima pentru o scurta vreme asemenea cuiva care inchiriaza o camera si se simte acasa. Emotia aceea era atat de puternica si de pura incat am stiut ca trebuie sa fie a lui Dumnezeu. Intr-un final parul batranului era moale si neted ca al unui copilas. I-am pus piaptanul inapoi in in geanta, si m-am dus in fata scaunului cu rotile. Ingenunchind din nou, mi-am pus mainile pe geniunchii lui si l-am intrebat: "Domnule, Il cunoasteti pe Isus al meu?" Mi-a raspuns "Da, Il cunosc." Era clar. Mi-a explicat: "Il cunosc de cand m-am casatorit cu mireasa mea. N-a vrut sa se marite cu mine, pana nu L-am cunoscut pe Salvatorul. Vezi tu," a continuat batranul "problema e ca nu mi-am vazut mireasa de luni de zile. Am avut o operatie pe cord deschis , iar ea o fost prea bolnava sa poata venii sa ma vada. Asa ca stateam aici si ma gandeam in sinea mea in ce hal o sa arat cand ma va vedea mireasa mea."

Numai Dumnezeu stie cand ne permite sa fim si noi parte intr-un moment divin a cariu semnificatie nici macar nu o constientizam. Acesta era unul din acele momente in care Dumnezeu a intervenit in detalii pe care numai El le putea sti. A fost un moment a lui Dumnezeu pe care eu nu-l voi uita niciodata. A venit vremea ca amandoi sa ne imbarcam in avion si mi-am dat seama ca nu aveam acelas zbor. Imi era tare rusine de felul in care ma purtasem mai devreme, si as fi fost foarte mandra sa il insotesc acum pe avion. Imi ramasesera cateva minute dupa ce el a plecat si in timp ce imi adunam lucrurile, stewardesa s-a intors de pe coridor cu lacrimi curgandu-i pe obraji. Mi-a spus "Omul acela sta in avion plangand in hohote. Ce te-a facut sa faci lucrul acela?" Am intrebat-o "Il cunosti pe Isus? Poate fi un sef tare pretentios." Si am inceput sa vorbim despre Domnul.

Am invatat ceva despre Dumnezeu in acea zi. El stie cand esti epuizat, cand esti infometat, sau cand slujesti intr-un loc gresit. Stie daca e timpul sa mergi mai departe, dar tu te simti mult prea respunsabil sa te clintesti din loc. Stie cand suferi sau te simti respins. Stie cand esti bolnav sau cand te inneci sub un val de ispita. Si mai stie si cand ai nevoie sa-ti piepetni parul. Te vede pe tine ca si individ. Asa ca spune-i nevoia ta. M-am urcat pe avionul meu, cu un ghem de lacrimi in gat, intrebandu-ma cate oportunitati asemenatoare am pierdut de-a lungul caii mele... toate numai din cauza ca nu am vrut ca cineva sa ma creada ciudata. Dumnezeu nu m-a trimis pe mine la omul acela, l-a trimis pe omul acela la mine.

"Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl." Ioan 1:14
Viata noastra n-ar trebui sa fie o calatorie spre mormant cu singura intentie de-a ajunge acolo cu un trup frumos si bine ingrijit, ci mai degraba, intr-un trup complet folosit spre gloria Lui si strigand: "Wow! Ce calatorie! Multumesc, Doamne."